Autoportretul M.

“Nu sunt frumoasa, nu am ochii albastrii; nu ies bine in toate pozele, mai bine zis, sunt putine cele in care ies acceptabil. Nu imi plac masinile moderne, ci cele din ’80, nu beau ceai, ci cafea, nu ascult ce se asculta, citesc ocazional dar cu sete, iubesc oamenii ironici si privirile adanci. Am avut o copilarie departe de a fi fericita, nu am avut o mama, si in definitiv, nu i.am simtit lipsa, am dormit candva pe un acoperis, am cunoscut mai multi oameni decat am crezut ca voi stii vreodata, am iubit mai multi ciudati decat o minte omeneasca poate intelege, am desenat si am scris, prost si neinspirat, am tinut un jurnal ce mi.a fost mai degraba prieten, decat caiet. Azi m.am despartit de singura persoana pentru care as fi facut orice, iar primul lucru care.mi vine in cap este acela ca inca as mai face totul, desi nu mai e aici. Ma panichez usor, deseori sunt paranoica. In situatii de criza cand melodii pe care le urasc, dintr.un act de nervozitate maxima. Nu plang imediat dupa o cearta, ci abia dupa cateva zile, cand lucrurile par a se fi linistit. Zambesc cand sunt suparata, nu pentru ca m.ar face sa ma simt bine, ci pentru ca mi.e rusine sa plang. Sunt de departe cea mai complexata fiinta din univers, iar cand vine vorba de ‘carpe diem’ zic pas din start. Am fost odata fericita, la mare. Era mai si nisipul ala mi.a fost patura o noapte , sau o dimineata, nu mai stiu exact. El nu stiu ce mi.a fost. Am avut candva un acoperis cu stele si o scoica intre degete. Inca mai cred ca pot auzi marea daca o apropii, nu de ureche, ci de palma. Am o alunita in mana dreapta, care nu mi.a purtat vreodata noroc, dar a folosit deseori ca semn distinctiv. Plang la filme proaste, rad isteric cand mi se permite. Pot fi suparata un interval nedefinit de timp, dar doar pe oameni la care tin. Ignor orice sursa de zgomot din preajma mea si ocazional fug de cei din jur. Ma plimb singura pe Lipscani, in fiecare miercuri, la pranz, fara vreun motiv anume. Asta sunt eu. Ramai aici , sau mergi mai departe.

Cu drag,
Maria. ”

Oameni si momente

*Pentru S., pe care-l voi tine minte mereu, ca baiatul langa care sa stai in ploaie, la 5:00, fara sa-ti pui problema de timp. Tot pentru el, cel care ma cearta, ma imbratisaza, ma asculta, ma intreaba, ma amuza...
S., cel caruia ii pot spune ‘tine-ma, cred ca o sa cad’

*Pentru M. si pentru seara noastra cu lumanari si apa minerala. Pentru alergatul cu paturi si perne prin Colentina, pentru ochii ei care inteleg o lume intreaga, pentru lenea adorabila, pentru ciocolata calda de dimineata, pentru Pink, pentru Tess Taxi, pentru ca va fii acolo, cand nimic nu va mai fii.
M., cea careia ii datorez vara si nisipul din Vama.


*Pentru A1 si sutele de intamplari care e leaga. Pentru trenuri si Kinder Surprise, pentru zilele in care o ardeam lifeless si eram fericite, pentru centrul de transfuzii si tampeniile debitate, pentru plimbarile random prin Cismigiu, pentru ca iubeste Lipscani, pentru fiecare data cand rade de mine, pentru ca are curaj, pentru ca are vise, pentru ca ‘asculta’ The Amsterdams, pentru ca ma va tara la concert, pentru ca a o vedea luata este un privilegiu, pentru ca e singura care intelege ce inseamna ‘un tip outrageous’.
A1 flow.urile ca la olimpiada si excursiile la Gara de Nord*o sa imi lipsesti*

*Pentru A. si toate excursiile din Baneasa. Pentru Sundays Fantasy din ploaie si perlele din autobuz. Pentru ca stie sa rada, pentru ca stie sa se ambitioneze. Pentru ca se dezbraca la metrou. Pentru ca a trecut peste momente tampite, care par acum sa nu fi existat. Pentru ca stie fotbal, pentru ca ma conduce ocazional acasa, pentru ca a cumparat cele mai bune trufe din univers.
A.si energia ei debordanta.

*Pentru A.M, domnisoara din anii ’80 si sarmul ei permanent. Pentru ca apreciaza lucrurile vintage si face poze in caminul din Sf. Ghorghe. Pentru ca rade la fel ca mine, pentru ca plange tot astfel. Pentru ca ne cautam mereu, iar cand ne gasim nu am mai pleca. Pentru ca i-as putea povesti tot fara sa am vreo remuscare. Pentru ca stie sa aprecieze fotografii. Pentru ca-i plac ciudatii. Pentru ‘nustiuce’. Pentru ca barfim ca ultimele pensionare. Pentru ca stam pe la colturi si facem cazuri. Pentru Trupa Veche.
A.M, o alta ‘eu’.

*Pentru T. care m-a invatat ca orice lucru bun are si un sfarsit.

***
Pentru o discutie de pe Lipscani, noaptea tarziu.
Pentru jeleuri si parcul de la Gradina Icoanei.
Pentru ca de ziua mea am fost pe acoperis.
Pentru momentul de fericire tampa, din februarie.
Pentru leaganele din orasul ala obscur si privitul la stele.