Timpul trece. Cu el trecem si noi..singura mea intrebare este daca mai trece cineva cu noi, inafara secundelor din ceas. Probabil ca exista doua categorii de oameni in acest bizar univers: cei ce merg singuri si cei ce merg insotiti. De prisos sa spun ca ‘unde merg’ este pur irelevant, din moment ce viata ne duce pe fiecare din noi intr-un anume loc. Ca sa nu ma departez de la motivul pentru care ma adresez voua, ma intreb care dintre cele doua categorii se simte mai fericita. In prima instanta, as fi spus ca cei care merg alaturi de altii au un mare avantaj. Se stie, din vremurile vechi, ca un partener de drum iti e de mare ajutor prin simpla-i prezenta, indeosebi in acele momente in care esti atat de dispus sa renunti. Pe de alta parte, o persoana alaturi duce la conturarea dialogului interior al oamenilor. Nu contest importanta monologurilor noastre, ci ma sperii mai degraba de amploarea pe care acestea o pot lua, in contexte nefericite. Asadar, colegul nostru de drum asculta griji, spune probleme, inlocuind practic ‘sinea’ cu ceva mai putin metafizic. Problema s-a pus atunci cand m-am gandit la singuratate. Lucruri marete s-au format, din cauza singuratatii de care creatorul era macinat ( de la crearea omului ajungand la opere de arta). Singuratatea ca si stare mai are alte doua aspecte: cea dorita si cea nevoita. E lesne de inteles ca un calugar se va insingura intr-un schit pentru a se apropia de divinitatea sa, in timp ce un varstnic nu poate decat sa-si constate insingurarea survenita in urma trecerii timpului. O data ce am lamurit aceste doua aspecte, nu-mi ramane decat sa va intreb : daca singuratatea poate fi prolifica, trebuie sa ne ascundem de ea? In mod clar vorbesc de acea insingurare dorita, avand un scop bine definit, de pe urma careia omenirea va avea de castigat, iar daca nu intreaga omenire, cel putin persoana care recurge la ea. Asadar, privind indarat, echilibrand acum balanta intre orchestra simfonica si solul trompetei, constatam ca totul in viata este o chestiune de alegere. In definitiv, e alegerea fiecaruia de mana cui sa se tina, de sufletul cui sa aiba grija, de starea cui sa depinda.
Intrebare: Tu ai ales deja?
8 comentarii:
Nu, EU sunt mai altruist, asa ca o sa las pe altcineva sa aleaga pentru mine.
Altruist sau temator?
In viata cele mai grele sunt deciziile. Apoi, ca dificultate, pe locul doi sunt alegerile- adica sa ne obisnuim cu ele si sa traim de pe urma lor.
Daca tu esti singur, si eu sunt singur, hai sa fim singuri impreuna.
Chiar daca alegi singuratatea poti alege singuratatea alaturi de alte persoane. Nu cred ca oamenii aleg asta, ci pur si simplu asta-i drumul lor.
da
J'ai enlevé mes vêtements et j'ai couru à l'océan..
Je cherchais un endroit pour recommencer..
Et quand je la noyade dans la solitude que l'eau
Tout ce que je pouvais penser était toi
Sa iei alegerea corecta e cel mai greu. Cred ca singuratatea e mult mai potrivita pentru a-ti pune gandurile in ordine, si sincer o prefer in fata "singuratatii in doi". Totusi, fiecare dintre noi are nevoie de cineva cu care sa isi imparta viata.
Nu mereu singuratatea e cel mai bun lucru...Cu toate ca fiecare persoana in parte e singur in universul lui...
E bine sa socializezi...si sa zambesti alaturi de un alt singuratic...
Trimiteți un comentariu